Si atat

Martyrs are rare.
A martyr, that’s something else…

A martyr is an exceptional thing. It survives suffering, the lacking of everything.
We burden it with all the evil of the world, and he transcends himself.

Cate priviri indiscrete!

Femeile se pricep de minune la tras… cu coada ochiului.

…

Scuza-ma, stii cumva cum as putea sa nu ti-o trag?

Nu par al nostru
al amandurora.

O, si-mi adulmeci
respirarea, ca pe o urma vinovata.

Da, am respirat un aer
in care au facut dragoste pasarile.
Da, am baut apa
in care au facut
dragoste pestii…
Da, am mangaiat
trunchiurile
pe care florile
au facut dragoste.
Da, am mancat
bulgarii de pamant
in care au facut dragoste viermii.

Dar eu, iubito, dar eu
voi gasi, voi gasi, voi gasi,
un loc gol,
un loc mai gol decat insusi golul
in care nimeni, niciodata
n-a facut dragoste.

In inchipuirea mea voi gasi
locul, acolo, in inchipuirea mea,
acolo ne vom duce, in locul
unde nici un strain
n-a cunoscut dragostea.

“Natura Invinsa de Gratie” Vasari

De dupa silueta unei curve ce-l citea pe “Yes, I Kant” se ivea fondul senin al unui cer strafulgerat spontan si inexplicabil de un falus fara prejudecati in fata timpului pierdut.

Prin gustul meu pentru Giovanni Batista Piranesi invoc Epoca Luminilor, mai ales privind acea “Inchisoara Imaginara” a iubitei mele. Stau intr-o celula cu numai doua gratii, cele 2 picioare ale ei, prin care tasneste o raza alba de lumina premeditata de ultima dorinta a unui guru.

Libertatea mea isi pierde virginitatea ori de cate ori cele 2 gratii gratioase departeaza una de cealalta si totul se manjeste de lumina.

Dupa ce ascultasem Mayden Voyage (1965) si Head Hunters (1973), asadar, lucrarile lui cele mai bine cotate si apreciate, am hotarat, precum fac cu orice artist/trupa, sa incep, cu inceputul.
Prima auditie a albumului lui de debut ( Takin’ Off (1962) ) fost senzationala. Nu am cuvinte sa definesc.

A fost unul din rarele momente din ultima perioada, in care, dupa primele 2 cantece, stiam ca va deveni unul din lista mea de preferate.
Sunt sigur ca ma va obseda multa vreme.

Citeam un articol stupid scris de o detinatoare de gaura dubioasa cu proteza, despre scandalul cu Chris Brown si Rihanna. M-am enervat imediat, cu o dorinta spontana de a face inca cateva gauri substantiale in moaca insignifianta a unor pretioase ridicole.

“I don’t think it’s ever OK for a guy to hit or physically intimidate a woman. I don’t care what the woman does. She could push him over, punch him, slap him in front of his friends, make fun of him, yell at him or even stab him in the eye with a spork, and it’s still not OK for him to retaliate physically.”

Asadar, stimabila considera ca, indiferent ce femeia ii face barbatului (palme, umilire in public, sau orice alta tampeni) barbatul nu are voie, sau mai bine zis, nu are dreptul de a raspunde provocarii.

Asemenea fiinte care debiteaza asemenea ineptii grotesti, ar trebui, dupa cum bine spune Carlo della Torre, ghilotinate cat mai repede pentru evolutia speciei.

Imi amintesc cand eram intr-un hypermarket, cum o animala de aproape 30 de ani il facea in toate felurile pe prietenul ei. Dar cum isi permite? Atunci m-am enervat foarte tare.
Daca o femeie mi-ar face asa ceva, nu ma intereseaza cine este, nu m-as opri pana cand nu as face un macel din figura ei sublima de eva contemporana. In toata furia mea furibundda, nu m-as opri decat poate cand si-ar pierde cunostinta.

De mult timp, cautam o partenera de dans, sau mai multe, sau chiar parteneri pentru putina coregrafie. Prea multe tampenii, rautati gratuite, imbecilitati, nesimtire din partea acestor nulitati.
Totul are o limita, eu cel putin am ajuns la limita mea.

Sfidati-ma, eventual palmuiti-ma, orice faceti-mi, va conjur!
De abia astept sa va bag in spital, sa va aduc portocale expirate la vizite si sa ma pis pe fata voastra.

Odinioara, daca-mi aduc bine aminte, viata mea era un ospat, la care se deschideau toate inimile si curgeau toate vinurile. Intr-o seara, am asezat pe genunchii mei Frumusetea.
Gasind-o amara, am improscat-o cu ocari.

M-am inarmat impotriva Justitiei.
Am fugit apoi. O vrajitoarelor, si tu, mizerie, tu, ura, voua v-a fost incredintata comoara mea!

Am ajuns sa sting in sufletul meu orice nadejde omeneasca. Asupra tuturor bucuriilor m-am napustit ca sa le gatui, prin saltul surd al fiarelor salbatice. I-am chemat pe calai, ca sa pot musca patul pustii lor, in clipa in care ma vor rapune.
Am chemat asupra-mi napastele, ca sa ma innabus in nisip si sange.

Mi-a fost zeu nenorocul. M-am lungit in noroi. M-am zvantat in vazduhul crimei. Si i-am jucat nenghiuni nebuniei insasi.
Iar primavara mi-a adus ingrozitorul hohot de ras al idiotilor.

Or, nu de mult, fiind pe punctul de a-mi da duhul, m-am gandit sa caut din nou cheia ospatului stravechi, la care sa-mi recapat, poate, pofta de mancare.
Cheia asta e mila. Inspiratia acestui moment dovedeste ca am visat!

“Vei ramane o hiena etc”, exclama demonul care imi incinsese fruntea cu o cununa de maci superbi. “Dobandeste moartea, cu toate poftele tale, cu egoismul tau si cu toate pacatele tale grele.”

Vai, prea m-am ghiftuit: Dar, scumpe Satane, te conjur, mai putina manie in priviri! Iar in asteptarea micilor lasitati care intarzie, desprind pentru domnia ta, care indrageste la un scriitor absenta facultatilor descriptive sau instructive – aceste file teribile din carnetul meu de damnat.



I walk alone, alone alone alone
Feeling sad and so blue
Wondering if you love me, or do I love you
Oh yeah, Yeah
That’s what love will do
That’s what love will do

On a rainy day, a day in May
You can hear me say
I lost a good, a good good love
Now she’s gone away
Oh yeah, Yeah

That’s what love will do
That’s what love will do

It’s just a game a foolish game
That we all have to play
We have to try and get a little stronger, Lord knows we do
With each and every day

Well that’s what love will do

That’s what love will do

It happens 24 hours of the day time

Acesta este chipul unui scriitor senzational care a creat lumi cu adevarat halucinante. Fiecare lectura este un deliciu, o escapada terifianta spre altceva.

” La un gest al cavalerului, cei 50 de violonisti, imbracati in haine din matase rosie stranse pe corp, isi ridicara arcusurile, incepand sa caute imnul transarii. Muzica urca in aer, la inceput sovaitoare cu poticneli, atingand apoi treptat desavarsirea.

Siluetele era indeosebi influentabile si inzestrate cu o suparatoare predispozitie spre mimetism. Daca umbra unei pasari ramanea mai mult timp in preajma unui lamadar, ea devenea lampadar.

Calul portarului se opri intre coloane, speriat de propria sa imagine reflectata in oglinda fisurata. De fapt, din acea zi, portarul ratacea de-a lungul coloanelor, cu pusca de vanatoare la umar batand in usi, solicitand chirii ce nu aveau sa fie platite niciodata.

Femeia era perfect constienta de vidul cu care se confunta acuma. Ani in sir, visase la orasul-vitraliu, pentru a sfarsi cramponata de un pian dezacordat, aidoma unui naufragiat de pluta sa.

De indata ce An si copilul ii intorceau spatele, ea avea imboldul de a se napusti asupra lor, cu baioneta in mana, rugandu-se ca lama sa izbeasca altceva decat vidul. Visa crime reale, inspaimantoatoare in materialitatea lor.  Ar fi vrut sa muste acele maini, acele brate, acei sani, sa se patrunda de densitatea lor, sa mestece, sa inghita, sa-si simta stomacul intinzandu-se dupa fiecare imbucatura.

Si uneori, ajungea sa-si doreasca, innebunita, ca portarul s-o omoare acolo, la cotitura unui coridor. Ca o usurare fara seaman, si-ar fi simtit pieptul explodandandu-i in contact cu incarcatura de plumb, in timp ce in urechi i-ar fi rasunat formula rituala urlata de nebun zi si noapte: “Ultimul avertisment iniante de sechestru!”

The root of man’s problems is memory. Without a past, every day would be a new beginning.

For two days and two nights, I sat at my door. Watching the shifting clouds, I realised though I lived here a long time, I’d never really looked at the desert.
Before, when I saw a mountain, I wanted to know what lay behind. But not any more.

I was born under the influence of a total eclipse.
Love was destined to be out of reach.

Evola ancoreaza diferenta dintre barbat si femeie in marea traditie clasica: barbatul ca element unitar, ca spirit si cer, femeia ca element diadic, ca pamant, ca materie. In traditie exista exemple nenumarate, citate meticulos de catre Evola si pe care nu le voi relua aici: vreau doar sa mentionez traditia clasica potrivit careia, daca e adevarat ca Zeus este tatal zeilor, iar Cronos, care-si devora copiii, era tot barbat, haosul primordial, pe care noi il conotam in sens masculin, era feminin, era femeie.

Inca de aici se vede raportul misterios si incredibil dintre barbat si femeie atunci cand barbatul e barbat si femeia femeie: forma plamadeste materia, iar materia nu e o materie inerta, moarta, amorfa, ci o materie vie, insufletita, animala. Iti vine aproape sa razi mai degraba decat sa plangi cand te gandesti ce a devenit raportul dintre sexe – asa cum arata Evola inca din 1958 – in ziua de azi: un lucru mizerabil si sarac, o mixtura de inselaciuni, de tradari, de esecuri, de exercitii ridicole, de ingerari de pilule, de potiuni si de injectii spre a obtine erectii de foarte lunga durata si orgasme absolut lipsite de orice valoare, deoarece sunt lipsite de spirit, de arhetipalitate, de adevar.

Evola nu s-a resemnat fiindca ceea ce el numea “demonia economiei” se combina cu o voluptate a degradarii, a abrutizarii, a promiscuitatii, a preferintei pentru tot ce e mai rau, fapt care constituie tragedia cea mai teribila a lumii contemporane.

Un proverb negru spune: “Mai raul face sa le bata inima fetelor“.

Femeia are o fantezie de mii de ori mai bogata decat cea a barbatului, ea e de mii de ori mai sadomasochista decat barbatul, chiar daca sadismul ei nu e de factura al lui Jack Spintecatorul, ci e subtil, impalpabil, dar profund, a carui mare satisfactie e sa-l umileasca pe barbat, sa faca din el o fiinta fara vlaga, ridicola, un bufon, o paiata, o marioneta, de fata cu altii. Femeia e infinit mai curajoasa decat barbatul. Dupa cum a scris un neurofiziolog, G. Maranon, un barbat daca ar avea de indurat oboseala sarcinii si a nasterii, ar muri. Femeia e mai puternica decat barbatul, cu exceptia musculaturii, care conteaza prea putin.

Femeia printre altele, traieste azi cu sapte ani mai mult decat barbatul, ceea ce arata cate eforturi depune barbatul, complet depasit de ceea ce se intampla.

Ei bine, femeia aceasta, inzestrata cu imense bogatii biologice si psihice, a vrut, pentru a se pune in valoare, sa-l maimutareasca nu doar pe barbat, ci tot ce e mai rau in barbat: aroganta lui, pretentia lui cretina, niciodata confirmata, de a fi single si suficient siesi(ah! ah!), jocul puterii insasi, drept care deseori am auzit tinere abandonate de partenerul lor zicand: “Acum o sa-l seduc eu, o sa-mi folosesc eu toate mijloacele – si cand o femeie isi pune la bataie toate mijloacele este irezistibila – pentru ca dupa aceea sa-l parasesc eu: eu trebuie sa il parasesc, nu el pe mine”. Aceasta competitie stupida cu barbatul nu produce, desigur, dinamisme sentimentale pozitive. Pe de alta parte, femeia nu-si asuma responsabilitatile cele mai grele, muncile cele mai grele ale barbatului: nu exista femei mineri, decat in mod cu totul exceptional; nu exista femeie vidanjoare; nu exista femei care sa sape pamantul; nu exista femei piloti.

Ar fi suficient sa ne gandim la sentintele de incredintare a copiilor cu ocazia separarii dintre soti, intotdeauna in favoarea mamei, chiar daca aceasta e o prostituata notorie, si la prejudecata ca femeia este intotdeauna si in orice caz partea cea mai slaba in cuplul conjugal.

Nimeni nu vorbeste despre abisul care separa senzualitatea masculina de cea feminina. In aceasta orgie de unisex, se pierd toate distinctiile si tot ceea ce, dupa cum Evola nota si preconiza pe buna dreptate, face un sex sa fie atragator pentru celalalt, semnificat pentru celalalt, recognoscibil pentru celalalt.

Sexul inseamna divizat, implicand, asadra, o diviziune si o ramificatie, ca in mitul antic al androginului.Momentul magnetic e insa furnizat in mod esential de catre femeie.

Nu vrea nimeni sa nege, desigur, ca femeia poate fi atrasa de barbat, evident, nu vrea nimeni sa nege pasiunea femeii si faptul ca, atunci cand se declanseaza, e uneori mai profunda si mai penetranta decat cea care apare si se instaleaza in barbat. Dar intr-un anumit sens, ca sa ajunga la niveluri de mare pasiune invadatoare, femeia trebuie sa fie initiata, trebuie sa fie utilizata, trebuie sa fie antrenata.

Femeia deschisa este femeia care nu doar a suferit o deflorare, ci e o femeie deschisa in vulva ei mentala, in vaginul ei mental. E usor sa gasesti femei deflorate(mult mai greu e sa gasesti virgine), e usor sa gasesti femei deflorate anatomic, e insa mai dificil sa gasesti femei deflorate sexual, foarte greu sa gasesti femei deflorate orgastic, aproape imposibil sa gasesti femei deflorate mental.

Masochismul ce e oare daca nu degenerarea acelui tip de “masochism natural” al femeii, adica a capacitatii de a te bucura suferind si a a suferi bucurandu-te, realitate pe care femeia o traieste, de pilda in chinurile facerii si in timpul nasterii propriuzise. Capacitatea femeii insa de a suferi bucurandu-se sau de a se bucura suferind s-a transformat, contrafacandu-se sau esuand: a devenit masochism autodistructiv sau autolezator, ca in depresiile grave, in incidentele repetate, in toate formele de nevroze autodistructive si necrofile, sau a devenit necesitate de a-l face sa sufere pe partner spre a-i putea suferi suferinta; spre a i-o suferi si, fireste, a i-o savura.

(spre multime)

M-ati izgonit!…

Ma-intorc in nemurire.
Sa-mi caut alta omenire-n loc;
Sa-i dau si ei mistuitorul foc;
Si ferecat de-a noua-nlantuire,
S-astept sa se mai naruie un cer,
Sa ma mai latre inc-o omenire;
Si-asa, din izgonire-n izgonire,
Sa-mi port prin haos rasul meu stingher.

Urlati! In deznadejdea noastra nu e
Decat izbanda strigatului meu,
Care de-a pururi tot mai sus se suie,
Din cer in cer din Dumnezeu in Dumnezeu,
Caci cine va putea sa spuie,
Ca l-a vazut plangand pe Prometeu?

Se arunca. Golul il inghite.

O clipa, tacerea.

Apoi, la poalele prapastiei, jalnica, multimea:

Prometeu…

(Izgonirea lui Prometeu – Al. Philippide)

Urmatoarea incursiune sexuala va purta amprenta inceputului.
Penisul va fi scos cu o miscare eleganta, detasata si aplicat pe o furculita pentru degustarea initiala.

Dupa, voi face face o scurta dar pertinenta boiereasca printre foile vulgare a unui abecedar comunist pentru a-mi dezumaniza maciuca sensibila.
Curva finuta va fi asezata la capatul patului pentru obisnuitul throat fucking.

In acel moment in care sublimul este cuprins de nebunie si extaz, voi pasi nemiscat intr-un vis fara sfarsit, sclav al tumultului simturilor si al reflectiilor mele.

Este incredibil ce poate inspira acest film. E greu de definit, de exprimat si de conceput ce simti atunci cand femeile striga in fantana dupa Chobo.

We’re going somewhere nice.

It’s far away.

That’s it.

It’s not too cold or too hot there.

Flowers bloom all the time.

And lots of pretty birds I’ve never seen.